Chasing Amy a apărut în 1997 și este o comedie romantică dramatică, văzută de mulți drept cel mai bun film al lui Kevin Smith (despre care am mai vorbit în articoul despre Dogma), momentul în care Smith și-a atins, din mai multe privințe, maturitatea de cineast. Poți acuza filmul acesta de umor simplist și juvenil, de vulgaritate și de agresivitate, dar nu poți nega încărcătura emoțională pe care o vei simți vizionându-l.
În centrul acțiunii se află un tânăr pe nume Holden (interpretat de Ben Aflek), care împreună cu prietenul său Banky (interpretat de Jason Lee) realizează banda desenată Bluntman and Chronic, bazată pe Jay și Silent Bob, cele două personaje ce leagă o bună parte din filmele lui Kevin Smith. Totul se schimbă în viața lui Holden atunci când apare Alyssa (jucată de Joey Lauren Adams). La momentul întâlnirii lor, aceasta se indentifica drept lesbiană. Acest fapt însă nu îl împiedică pe Holden să se îndrăgostească de naturalețea și firea sa dezinvoltă. În cele ce urmează, personajele se confruntă cu o serie de crize și obstacole ce explorează diverse întrebări existențiale și complexe. Nevoia de a alege între două persoane dragi sau sentimentul că nu te poți ridica la nivelul celui de lângă tine sunt conflictele centrale ce se duc în interiorul lui Holden.
Dialogul este fix ceea ce trebuie, caracteristic lui Kevin Smith. Este vulgar și aduce în discuție destule subiecte care pe mulți i-ar putea face să se simtă inconfortabil (printre care și eu). Însă această agresivitate, combinată cu umorul destul de juvenil, reușește să doboare cumva baricadele privitorului și să îl facă mai receptiv la ceea ce vrea de fapt să transmită filmul acesta.
Regia din Chasing Amy este probabil prima dovadă din cariera lui Kevin Smith de desăvârșite a tehnicii. În special în ceea ce privește modul în care se folosește de lumini și culori. Marchează astfel o evoluție remarcabilă de la Clerks, filmul său de debut, care era filmat în alb-negru pentru că nu își permiteau să schimbe lumina de pe platou.
Lozul câștigător al filmului este emoția. Jocul celor trei actori centrali, dialogul desăvârșit al lui Kevin Smith, coloana sonoră plină de angst și până și intervenția episodică a comicilor Jay și Silent Bob reușesc să umple filmul ăsta de sentimente. Dacă este ceva ce știi că vei găsi mereu într-un film de Kevin Smith, acela este sufletul, iar aici acest fapt se poate vedea mai bine ca niciodată, fiind probabil cel mai personal proiect al său de până atunci. Cu toate că este în continuare, cel puțin teoretic, o comedie, este de departe cel mai serios film al lui Smith, iar mesajul este de departe cel mai rezonant.
Cam asta am avut de spus. Dacă am dreptate sau delirez, decideți voi. Uitați-vă la filmul ăsta. Este puternic, eferveșcent și diferit de majoritatea comediilor romantice. Kevin Smith este unul dintre creatorii mei preferați, iar Chasing Amy ar putea fi unul dintre cele mai bune filme ale sale.