Un thriller polițist neo-noir? O comedie neagră? Un film de sărbători?
Toate acestea au fost aruncate cu tupeu și măiestrie într-un mixer cinematic și a ieșit Kiss Kiss Bang Bang.
Mi-am propus inițial să scriu despre filmul ăsta în preajma Crăciunului sau a Revelionului, dar m-am tot luat cu altele și am zis că poate la anul. L-am revăzut însă aseară și mi-am adus aminte de toate motivele ce m-au făcut să îmi pun un poster cu el pe perete. Așadar, am zis că e în sfârșit timpul să scriu despre Kiss Kiss Bang Bang.
Filmul a fost scris și regizat de Shane Black (cunoscut ulterior și pentru Iron Man 3) și s-a bazat în linii mari pe romanul Bodies Are Where You Find Them al lui Brett Halliday. Spune povestea lui Harry Lockhart (jucat de Robert Downey Jr.), un hoț din New York care ajunge din pură întâmplare să primească un rol într-un film, mutându-se în Los Angeles. Aici se împrietenește cu detectivul particular Gay Perry (jucat de Val Kilmer) și cu Harmony Lane (jucată de Michelle Monaghan), alături de care este prins într-o serie de mistere întortocheate pe care reușesc să lege între ele, descoperind un plot demn de un adevărat film noir. Dincolo de povestea plină de intrigă ce te ține cu ochii lipiți de ecran, Kiss Kiss Bang Bang beneficiază de multe puncte forte.
Dacă ar fi să definesc cumva elementul ce face filmul ăsta să fie unul dintre preferatele mele, cred că aș spune că este stilul. Kiss Kiss Bang Bang este un minunat exercițiu stilistic. Aproape toate scenele se petrec noaptea, potențând atmosfera de neo-noir pe care filmul o poartă cu mândrie, chiar și atunci când se apropie de ridicol. Filmul își asumă totul. Acțiunea este narată de vocea protagonistului, care are grijă să îți amintească destul de des că te uiți la un film.
Coloana sonoră, compusă de Scott Hardkiss, evocă prin influențele sale de jazz și blues o atmosferă ruptă cumva din timp, complimentând starea consecventă de intrigă și crescând emoția. Este simplă și perfectă pentru a ambala cum se cuvine tot ceea ce oferă filmul.
Robert Downey Jr. face din Harry Lockhart un personaj tulburat și totuși, ca de fiecare dată, extrem de carismatic. Nu știu dacă așa o fi pentru toată lumea, dar eu îl ador pe Harry. Încă de la începutul filmului, Harry este un om ratat. Destinul său nu a fost unul prea strălucit și este clar că a făcut multe alegeri proaste. Și cu toate astea, sunt atâtea lucruri ce îmi plac la el. Ador busola sa morală, conflictul său interior, dorința sa de a fi altcineva, perspicacitatea sa ascunsă după un vual de naivitate și, mai presus de toate, bunătatea din inima acestuia.
Val Kilmer îl joacă pe detectivul homosexual ce îl căluzește pe Harry în lumea întunecată a misterelor din LA. La prima vedere, personajul lui Gay Perry poate părea o interpretare ușor homofobică doar de dragul comediei. Însă această suspiciune se năruie atunci când descoperi cât de complex, competent și badass este de fapt personajul.
Michelle Monaghan o portretizează pe Harmony Lane, o actriță aspirantă care s-a mutat în LA în speranța de a găsi un succes ce întârzie să apară. Despre ea aflăm destul de repede că are un trecut comun cu Harry, pe care îl reîntâlnește întâmplător la o petrecere.
Dialogul scris de Black este pur și simplu savuros. Schimbul constant de replici dintre cei trei este conceput cu atâta pricepere și este atât de vioi încât ar putea căra lejer filmul în spate. Vorbele personajelor sunt adesea ori sarcastice, ori pură poezie, păstrându-și totodată un stil pulp și totuși natural. Nimic nu pare forțat, nimic nu pare exagerat.
Și de parcă toate acestea nu ar fi fost suficiente, Kiss Kiss Bang Bang mai este și hilar. Umorul său, uneori tradițional, alteori meta sau chiar macabru, este o componentă cheie și prezentă pe tot parcursul filmului, făcând o echipă neașteptat de bună cu tensiunea și suspansul.
Toate acestea fac din Kiss Kiss Bang Bang un film pe care eu unul îl voi revedea oricând cu zâmbetul pe buze. Mă bucur nespus că există. Cam asta a fost părerea mea. Părera voastră o puteți afla doar uitându-vă la el. Uitați-vă la el de sărbători. Sau vara. Sau în ce anotimp vreți voi. Dar uitați-vă la el seara.