Bun.
Înainte de toate, dacă mă cunoașteți sau ați mai citit ce îndrug pe aici, probabil v-ați dat deja seama că sunt destul de stângisto-progresist când vine vorba de latura asta socială și că sunt 120% în favoarea egalității de orice fel. Așa că scuze în avans oricărei persoane cu alte convingeri care a dat click din greșeală pe acest articol.
Nu voiam să scriu chestia asta, pentru că speram, în naivitatea mea, să nu fie loc de controverse și pentru că n-am prea mult timp în perioada asta. Dar și pentru că mi-e și puțin jenă să vorbesc eu despre ce se petrece peste ocean. Dar văd cât de multă lume de la noi din țară își dă cu părerea despre protestele din State și cam ce păreri au și mi se face puțin pielea de găină.
Acum doi ani, s-a întâmplat să iau parte la o conferință la care a vorbit Martin Luther King III, fiul faimosului Dr. Martin Luther King Jr, omul ce a stat în fruntea mișcării pentru drepturile civile din SUA anilor 60. MLK III a vorbit despre cum a fost să crească în umbra unuia dintre cei mai mari oratori din istorie, despre învățăturile tatălui său și despre cum lupta începută de acesta încă nu a luat sfârșit. A vorbit despre anii 60 și avalanșa de schimbări aduse de aceștia pe toate planurile societății vestice. De ce vă zic toate astea? Pentru că totul părea cumva distant — era o poveste veche de peste 50 de ani dintr-o țară de pe cealaltă parte a globului — și totuși foarte familiar. Astăzi însă, mă uit către apus și pare actual. Apoi mă uit în jurul meu și pare chiar urgent.
Am tot vorbit cu oameni, prieteni și cunoscuți, despre problema asta. Și am auzit tot felul de anti-justificări ale protestelor. Că vezi doamne poliția omoară mai mulți albi decât negri. Dacă te uiți la numere brute într-o țară cu 72% populație albă, da, însă procentul cel mai mare de morți cauzate de poliție îl au tot oamenii de culoare. Și oricum, soluțiile propuse ca rezultat al protestelor vor reduce numărul de abuzuri ale poliției indiferent de rasă.
Am mai auzit și că protestele sunt brutale și violente. Au existat cazuri de vandalism, da. Foarte mediatizate de altfel. Dar și când protestam noi împotriva guvernelor PSD apăreau ultrași care se luau la bătaie cu jandarmii. Și teribilismul lor nu a diminuat cu nimic legitimitatea prostestelor. Faptul că acei dobitoci au ars magazine nu înseamnă că restul oamenilor nu ar trebui să poată protesta în continuare în pace. Pentru că indivizii ăia nu sunt reprezentativi pentru suma tuturor părților.
Lumea tot spune că e prea mult propagandă, manipulare așa-zis neo-marxistă. Manipulare către ce? Propagandă că ce? Sunt manipulat să cred că un om de orice altă rasă, orientare sau gen îmi este în cu totul egal? Sunt manipulat să cred că nu m-am născut cu nimic mai bun decât alții pentru întâmplarea de a fi un mascul heterosexual din rasa albă? Sunt manipulat să cred că toți oamenii au dreptul de a protesta pașnic?
Vă recomand și vouă, din tot sufletul, să fiți manipulați în a crede că toți oamenii sunt egali și e dreptul tuturor de a protesta în pace. Dacă vreți surse de manipulare, vă recomand să citiți cărticia Letters from Birmingham Jail a lui Dr. King, sau să citiți și/sau vizionați To Kill a Mockingbird (despre care am scris aici). Sau să citiți și/sau vizionați Soldații: Poveste de Ferentari, pentru că și la noi în țară rasismul și homofobia sunt tare în vogă. Sau să vă uitați la filmul Îmi este indiferent dacă în istorie vom rămâne ca barbari (despre care am scris aici).
În viitorul apropiat mi-am propus să citesc Problema romanească (o găsiți aici), o serie de eseuri ce discută problema rasismului la noi în țară. Nu îmi permit să o recomand încă, din moment ce nu am apucat să o citesc, dar am zis să o menționez.
Îmi cer scuze dacă am scris cu puțin mai multă furie decât de obicei și poate puțin mai nestructurat. Dar era ceva ce simțeam că trebuie să spun.