Știți filmele alea în care nu se întâmplă prea multe și se vorbește într-una? Alea se întâmplă să fie printre filmele mele preferate. Iar omul care, după părerea mea, a perfecționat genul este regizorul Richard Linklater. Iar filmele în care i-a ieșit cel mai bine sunt Before Sunrise, Before Sunset și Before Midnight, cunoscute și drept Trilogia Before.
Before Sunrise a apărut în 1995 și este o dramă ușoară, romantică, despre doi tineri ce se cunosc într-un tren din Europa și ajung să petreacă o noapte plimbându-se pe străzile din Viena. În rolurile principale se află Ethan Hawke (care până atunci era cunoscut în special pentru Dead Poets Society și Reality Bites) și Julie Delpie (actriță franceză ce începuse să devină cunoscută internațional pentru filmul White din trilogia Three Colors). Chimia dintre cei doi actori este incontestabilă și oferă o naturalețe aparte fiecărei scene și relației dintre personaje.
Jesse, personajul lui Hawke, este un tânăr american ce călătorește prin Europa cu un Eurail pass, în drum spre Viena, unde avea să prindă zborul spre casă. Celine, interpretată de Delpie, este o tânără franțuzoaică, studentă la Sorbona, în drum spre Paris. Cei doi se întâlnesc în tren, beau o cafea, schimbă câteva cuvinte, apoi o scânteie se aprinde. Devine clar destul de repede că mințile celor doi funcționează la aceeași lungime de undă. El îi propune să se dea jos din tren în Viena și să petreacă mai mult timp împreună. Iar ea acceptă.
Despre ce discută cei doi? Nimic ieșit din comun. Vorbesc despre familiile lor, despre relații, despre muzică, despre sensul vieții, moarte și paradoxurile reîncarnării. Linklater a colaborat cu cei doi actori pentru a prelucra scenariul în așa fel încât o parte din personalitățile lor din realitate să se regăsească în personaje. Astfel conversația decurge extrem de natural, ceva rareori posibil în filme, fără a pierde atenția privitorului. O fascinație reciprocă îi face să orbiteze unul în jurul celuilalt până când între ei răsare o atracție neașteptat de intensă.
Cadrele sunt adesea lungi și au continuitate, fără a încerca vreun artificiu cu pretenții artistice, astfel încât toată lumina filmului să cadă pe dialog și pe relația dintre cele două personaje, relație ce evoluează treptat și cu răbdare. Timpul curge natural și calculat, iar Linklater are grijă să nu grăbească nimic.
Before Sunrise captează în doar o sută de minute efervescența a doi tineri idealiști și ușor confuzi, fascinați de lumea pe care încă o descoperă și care nu se tem să caute profunzimea.